turtu…my life

            Azi am facut cu mama gogosi din alea mici care nu mai stiu cum se numesc, dar nu asta e ideea. Cand eram mica le ziceam gogosi cu tzatze …cate lucruri frumoase am avut in toata copilaria mea…simple recunosc, dar cu mana pe inima spun ca nu as fi vrut sa am lucrurile care le au in ziua de azi copii mici.
            Rupeam florile din gradini si i le dadeam lu mami, chiar daca nu prea intelegeam eu de ce se bucura ca primeste niste flori rupte dintr.o gradina, dar acuma stiu ca era fericita ca i le dadeam eu. Ii faceam felicitari din coli albe pe care le desenam si le pictam, nu eram eu prea talentata dar le faceam cu sufletul si nu cu talentul.
                    He he…tin minte cand ma urcam prin toti copacii si fiecare ne puneam pe cate o creanga, era distractie pana ne plictiseam de copacul respectiv. Oricum stiam ca pana seara mai urmau inca multe crengi de escaladat. Cred ca singura parte interesanta era cat te chinuiai de tare sa te urci prin eu stiu ce corcodush, mar, salcie etc. Partea aiurea era daca picai :))) sau daca te juleai tare in incercarea de a “cuceri” creanga ta.
                    Si la varsta asta cand vine caldura mai rup prunele verzi si strugurii necopti cand merg in drum spre o intalnire sau spre scoala…inca imi plac. Recunosc nu le spal…doar le sterg intre degete, dar sunt mai “fermecate” asa…si poate in felul asta imi creste imunitatea :))
                    Cred ca fiecare s.a jucat scunsa, prinsa, elastic, sotron si multe alte jocuri care pareau asa interesante, practic era cam greu daca vroiai sa joci ceva cu alti copii cu care nu stateai de obicei. Dar nu era greu sa iti faci prieteni noi care sa te cheme la joaca, sa stai cu ei de dimineata pana seara si cu pauze in care te chemau parintii sa mananci ceva pentru ca uitai de orice cand erai afara….
                    Era usor sa fi copil si sa fi privat de toate lucrurile rele din lume…nu iti trebuiau bani, in loc sa mergi la suc beai apa de la pompa ca era fain cand te udai tot si ii udai si pe altii, nu iti trebuia mancare ca furai din gradini cam tot ce se putea manca…de la macrish, rosii, morcovi….pana la struguri, caise, pere, mere…si altele de-ale gurii…nu iti trebuiau haine cu sclipiciuri si cu decolteu sau blugi stramti ca oricum picai o data cel putin pe jos si ori ii murdareai ori ii rupeai…mai rau era cand ii inverzeai pe iarba, parca atunci mergeai cu emotii in casa.    
                    Nu cred ca as mai vrea sa fiu o data la varsta aia pentru ca atunci am trait cu “pasiune” fiecare moment chiar daca radeam sau plangeam, chiar daca ma bateam sau ma jucam, chiar daca faceam toate lucrurile care le.am facut in toti anii aia…dar nu as vrea sa schimb ceva pentru nimic in lume. Imi pare rau de copii din ziua de azi care nu stiu decat coduri de la jocuri in care sigur mori in viata virtuala si care vorbesc atat de urat, iar pe langa asta nici nu ii intereseaza scoala…chiar daca nici pe mine nu ma interesat dar multumesc parintilor mei ca mi.au facut viata grea la scoala si usoara in timpul liber. Era frumos cand veneam seara de afara si mancam budinca…chiar daca nu ii iesea aproape nicio data lu tati dar am invatat sa apreciez toate lucrurile ce le.am avut si care le am, bune sau rele…care nu le poti cumpara nici cu toti banii din lume.